Încă din 1996 regizorul Michal Kosakowski a început să întrebe oameni din diverse medii sociale dacă au fantezii criminale și prin ce metode își imaginează că ar ucide alți oameni. Apoi el le-a dat șansa celor care și-au mărturisit fanteziile criminale să le realizeze drept scurtmetraje. Singura condiție era că trebuiau să joace ei înșiși, fie ca victime, fie drept călăi. Peste mai mult de zece ani, regizorul s-a reîntâlnit cu acești oameni și pentru a-i chestiona despre emoțiile pe care le-au trăit în timpul actelor fictive de crimă sau victimizare. Discuțiile purtate s-au învârtit în jurul unor teme ca răzbunarea, tortura, războiul, terorismul. presa, violența domestică, pedeapsa cu moartea, sinucidere și altele. Cum te-ai simți dacă cineva ar ucide o persoană pe care o iubești? Ar trebui ca tortura să fie legalizată? Sunt soldații niște criminali? Cum definești binele și răul? Răspunsurile lor sunt intercalate cu imagini din scurtmetrajele în care au fost puse în scenă fanteziile ”non-criminale” ale intervievaților.
Post a Comment