Considerata de multi critici opera de capatai a lui Michelangelo Antonioni, „Professione:reporter” este analiza unei cautari de identitate, a unei primeniri de identitate ( asa cum odinioara, in Japonia, nu putini pictori – ajunsi la varsta de mijloc si panditi de primejdia unei intepeniri in manierism – se stramutau in alte locuri, schimbandu-si numele ); este analiza crizei unui personaj tipic al lumii contemporane, al reporterului. David Locke il gaseste mort, intr-un hotel african, pe traficantul de arme David Robinson, care actioneaza in favoarea unui grup numit „Frontul Unitar Revolutionar de Eliberare”. Dezamagit de experienta sa matrimoniala si de propria sa profesiune, reporterul isi asuma identitatea lui Robertson si ii parcurge itinerariul prin Europa, insotit de o tanara hippie.Un astfel de rezumat al filmului este, desigur, cat se poate de eliptic; spre a intelege mai usor substratul operei e aproape necesar sa aflam intentia autorului : „ Sarcina unui autor cinematografic e de a se confrunta cu problemele, de a atinge toate punctele dureroase, de a cauta tocmai aspectele cele mai controversate si fertile ale realitatii. Si eu am dorit adeseori sa nu fiu cel care sunt, sa-mi schimb identitatea pentru a gasi un nou raport cu semenii mei. Consider „Professione:reporter” filmul meu cel mai matur din punct de vedere stilistic si il socotesc si un film politic, deoarece problematica sa e actuala si consonanta cu dramaticele raporturi ale individului in societate […].”Dupa ce isi asuma, integral, identitatea lui David Robertson, traficant de arme – dar un traficant care e pe baricade impotriva unei dictaturi – David Locke isi va sintetiza starea de „orb care isi recapata vederea”- intr-o epifanie, aceea de a refuza sa mai ignore adevarul.
Post a Comment